Adevărat, nu mulţi îşi pun această întrebare deoarece, cu siguranţă, toţi am simţit-o la un momentat dat. Nu poţi compara tristeţea unei persoane care identifică cea mai mare durere în pierderea la loto, cu adevărata tristeţe.
Durerea e răspunsul tuturor pentru supărare, însă nu e aşa, nu durerea ne transforma în persoane lipsite de viaţă, unde singură acţiune realizată e deschiderea ochilor în speranţa că va ieşi o lacrimă aceasta fiind modalitatea prin care ne împăcăm cu gândul că încă mai avem emoţii. Obiectivul durerii e acela de a ne face să ne trezim la realitate, de a simţi că încă trăim şi ar trebui să facem ceva .În schimb, tristeţea întruchipează o altfel de durere, o durere pe care nu o simţim dar, pe zi ce trece, ne distruge tot mai mult încât ajungem nici să nu mai realizăm că suntem trişti, pierdem contactul cu lumea, iar singură replică rostită ca un răspuns la întrebările ce înfăţişează grija celor din jur, este "N-am nimic!" ; fiindcă adevărul e, că ei asta cred, şi nu pentru că sunt incapabili de a observa ci pentru că au uitat cum e să-ţi fie într-adevăr bine.
Toţi putem fi trişti, posomorâţi şi plictisiţi, dar nu toţi suntem apţi de a simţi adevărata tristeţe, acea stare nefastă care ne îmbolnăveşte şi care ne doboară lent până ajungem nimic. Zâmbetul e cea mai accesibilă modalitate de a camufla tristeţea, oamenii nefericiţi zâmbesc dar nu ştiu ce-i ăla, de asta o şi fac cu atâta uşurinţă.
Să fii un trist fericit şi iubitor, înseamnă să zâmbeşti pentru ceilalţi indiferent de circumstanţe, prin asta, totodată, distrugându-te şi mai mult căci nu eşti capabil de a te regăsi chiar tu, în acel zâmbet.
