Viaţa...

Ne naştem, suferim, murim.
Cursul vieţii e atât de tragic. O fiinţă depune eforturi atât de îngrozitoare, simte o durere incomparabilă  doar pentru a da viaţa cuiva.
Suntem creati prin prisma suferinţei, ne formăm şi ne maturizăm  în urma decepţiilor şi dezamăgirilor, iar când trebuie să părăsim această lume, o facem în dureri. Şi totuşi noi o numim viaţă. Un cuvânt ce ar trebui să aibă o semnificaţie complet diferită.
Deci îmi permit să dau definiţii cu totul şi cu totul diferite faţă de cele cunoscute; Viaţa - o perioadă finită, plină de eşecuri , neplăceri şi suferinţe infinite.
Dar dacă tot la conceperea fiecărui individ, o femeie a depus eforturi remarcabile, atunci măcar datorită acestui motiv se merită să trăim ceea ce ne este oferit. Probabil "viaţa" este singurul lucru ce îl primim gratis încă de la începutul existenţei noastre şi până la sfârşitul ei. Iar apoi ... fiecare clipă caracterizată de fericire o plătim prin suferinţă, fiecare speranţă nevinovată dispare în abisul eşecului, fiecare zâmbet sfârşeşte condamnat la nefericire eternă...
Dar totuşi trăim...