Încerc să liniştesc valurile din marea gândurilor mele, să potolesc vântul ce-mi scoate din rădăcini bătrânul pom al speranţei... Încerc să-mi încurajez sufletul cu vorbe pasagere, şi să-i promit nemurire într-o lume muritoare.
Încerc să-mi croiesc drumuri cu ajutorul cuvintelor, dar uit că limita mea este punctul. Şi încerc să caut sens în simple sunete, dar asurzesc când liniştea ţipă violent dezordonându-mi ideile.
Încerc să găsesc cârpa potrivită pentru a șterge regretele ce-mi murdăresc podeaua conștiinței, dar fiecare efort se transformă într-un praf ce-mi acoperă tot mai mult dorința de a reîncerca.
Şi, totuşi... încerc să nu mă gândesc că va veni ziua în care va trebui să renunț la a mai încerca, şi va trebui să fac totul posibil.
Încerc să-mi croiesc drumuri cu ajutorul cuvintelor, dar uit că limita mea este punctul. Şi încerc să caut sens în simple sunete, dar asurzesc când liniştea ţipă violent dezordonându-mi ideile.
Încerc să găsesc cârpa potrivită pentru a șterge regretele ce-mi murdăresc podeaua conștiinței, dar fiecare efort se transformă într-un praf ce-mi acoperă tot mai mult dorința de a reîncerca.
Şi, totuşi... încerc să nu mă gândesc că va veni ziua în care va trebui să renunț la a mai încerca, şi va trebui să fac totul posibil.
