Există decizii corecte, respectiv decizii greşite... Ca atunci când eşti într-un hipermarket şi aştepţi la rând. Dacă vezi o casă mai liberă ca cea la care aștepți, fugi repede la ea, cu gândul că va dura mai puțin, însă, nu vezi şi cantitatea de produse cumpărată de consumator, aşa că, într-un final, conştientizezi că aveai mai multe şanse de a ajunge acasă mai repede dacă rămâneai unde te-ai aşezat la început.
Iei o decizie corectă şi eşti mulţumit, te lauzi la toată lumea cât de inspirat eşti în a face alegerile potrivite, iar amicii, cu priviri mediocre, te felicită şi invidiază. În cazul contrar, cel reprezentat de o decizie mai puţin sau deloc corectă, lucrurile se schimbă. Tu, supărat, îţi plângi eşecul în faţa oglinzii cu lacrimi şiroaie de se sparge şi oglinda, te încui în cameră şi nu răspunzi nimănui la telefon doar ca să nu treci prin ruşinea de a admite că ai greşit de faţă cu alţii, şi, totodată, de a-ţi scuti canalul auditiv de măreţele cuvinte "ţi-am spus eu". Ei bine, este şi asta o soluţie. Dar ar fi şi cea de a treia variantă, puţin mai rar întâlnită, când accepţi că ai greşit şi mergi mai departe cu speranţa în suflet.
