....

Simt că-mi explodează capul, că picioarele îmi cedează, că ochii mi se închid, iar mâinile... mâinile doar insistă să scriu, să nu las nimic să-mi scape, să mă "destăinui". Şi cui? Unui calculator pe un blog. Fiindcă oamenii mă depăşesc total...
Mereu am încercat să evit orice relaţie/legătură cu oricine; doar ca să nu sufere în caz de eu păţesc ceva. De fapt, de ce mă amăgesc?! Nu vroiam pe nimeni în preajma mea ca să nu sufăr eu dacă ei păţesc ceva. Sunt egoistă oare? Sunt egoistă dacă m-am săturat ca tot pe ce pun mâna să dispară? Să piară? Sunt egoistă dacă accept singurătatea pe viaţă în schimbul riscului de a pierde pe cineva drag?
Atunci, admit, sunt egoista supremă. Sunt fata din umbră, fata ce ocoleşte pe toată lumea, fata ce nu se face observată, văzută, fata ce dacă ar dispărea... nimeni n-ar observa.