Am mai vorbit despre singurătate, dar problema este că aş putea vorbi la nesfârşit...
Reprezintă un gol în mine. Mă trezesc mereu, într-o anumită perioadă a anului, având aceleaşi regrete, aceeași dorință necontenită de a da timpul înapoi şi a face o diferenţă. O diferență... oare aș face acea diferenţă? Sau aş realiza aceleaşi greşeli?! Nici măcar nu ştiu dacă regret deciziile luate în trecut sau doar lipsa curajului de a încerca să le îndrept în prezent.
Încă de când mă ştiu caut o persoană care să mă înţeleagă. Tipic, poate. Dar niciodată nu m-am mai simţit atât de singură, înconjurată de atâţia oameni.
Mă uit în oglindă în fiecare zi, de ani şi ani, încercând să văd, înlăuntrul meu, acea fericire pierdută... Dar poate mă amăgesc, iar acea fericire nu este pierdută, ci dispărută. Cum poţi căuta ceva inexistent, oare?!
Dar, dacă asta îmi oferă un scop în viaţă, sunt pregătită să caut imposibilul pentru tot restul vieţii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu