De-a lungul timpului am auzit că toți îți afirmă, sau îți neagă existența. Eu știu că vreau să cred în ceva, în perioada asta, și am ales să cred în tine.
Ideea cum că ai oferi cadouri tuturor copiilor din lume într-o singură noapte mă inspiră. Aș vrea să am bunătatea ta...
Dar îmi pare rău să îți spun că, din punctul meu de vedere, ești cea mai singură persoană pe care o cunosc. Îți ascunzi tristețea sub acea barbă kilometrică, și cicatricile sub acel costum roșu. Ești popular, toată lumea te știe și te apreciază dar, realmente, nu ești dorit decât o singură seară pe an. Iar în celelalte seri te îneci în tristețe, solitudine și depresie. Barba ta e albă, dar nu de la bătrânețe, ci de la miile de lacrimi vărsate de-a lungul anului. Plângi pentru că lumea are așteptări de la tine, copiii au așteptări de la tine, iar tu te simți mai gol decât un brad în luna iunie.
Acum a trecut Crăciunul, iar numele tău nu se mai citește pe buzele nimănui, iar tu o să te închizi în casa ta friguroasă așteptând ca lumea să te dorească din nou... anul viitor.
Da, Moș Crăciun, am aflat că tu ești trist... deoarece, în fiecare an, în seara de 24 decembrie, nu-ți dorești nimic altceva decât, ca pe unul din cadourile pe care le ai în sac, să fie scris și numele tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu