Cred că... sunt acea persoană ce glumește în prostie, ce-și flutură zâmbetul cu mândrie în cele mai neașteptate momente, dar își varsă umoarea asupra tuturor celor apropiați exact atunci când nu trebuie.
Sunt fata pe care o vezi dar nu o observi, pe care o atingi dar nu o simți, pe care o auzi dar nu o asculți, iar dacă o asculți... nu o înțelegi. Sunt fata pe care o compătimești, dar nu o poți ajuta; fata care spune că nu are nevoie de salvare, dar țipă după ajutor în fiecare seară când se pierde în întunericul camerei. Sunt fata pe care o vezi zâmbind la un fulg ce-i umezește palma, care se oprește pe stradă în luna decembrie la fiecare instalație de la orice fereastră, și se bucură pentru familiile pe care le luminează.
Sunt fata care merge pe drumuri necunoscute ore în șir, singură, doar pentru a găsi stări și sentimente pe care nici nu știe dacă le-a avut vreodată, sau dacă le-a avut și le-a pierdut...
Sunt acea fata pe care tu o consideri slabă, influențabilă, pierdută, ștearsă... Dar nu mă judeca... Întărește-mă! Ajută-mă să-mi găsesc drumul! Dă-mi culoare... Oferă-mi, măcar anul ăsta, Crăciunul fericit pe care l-am pierdut demult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu