De câte ori ţi-ai propus, ca a doua zi, să te trezeşti din pat un om schimbat?! Să te îndrepţi spre oglindă cu zâmbetul pe buze ştiind că atunci când îţi vei îndrepta privirea înainte, vei vedea altceva, ceva bun... mai bun!? Te-ai spălat pe faţă, cum faci în fiecare zi, dar de data asta simţind că dai jos vechiul tău chip, vechiul TU... Te-ai îmbrăcat cu cele mai bune haine sau, poate, cele mai noi... Ţi-ai şters papucii de praf şi ai ieşit pe uşă încrezător şi sigur pe tine, de parcă starea ta nu ar putea nici cel mai scump detergent să o şteargă... Ai făcut primul pas în stradă, ai inspectat puţin teritoriul bine cunoscut şi ai pornit la drum... Ai salutat persoane care nici nu le cunoşteai, ai zâmbit oamenilor trişti şi posomorâţi ce nu au învăţat, ca tine, să lase trecutul în urmă şi să lupte pentru prezent; nu-i învinuieşti, ştii sentimentul de deces interior şi ştii că procesul de vindecare este unul lung... Si ai cântat când toţi în jurul tău tăceau, şi ai remarcat albastrul cerului când toţi din jurul tău priveau negrul pământului.
Dar când oglinda s-a prăfuit, hainele noi s-au învechit, iar pantofii s-au rupt, când zâmbetul a început să-ţi dispară, glasul a început să ţi se stingă, iar norii negri au acoperit frumuseţea cerului... în acel moment îţi dai seama că ai ajuns mai rău ca la început...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu