Sunt una dintre acele persoane ce crede că un cuvânt potrivit îţi poate schimba perspectiva, că o melodie tristă te poate pălmui până lacrimile îţi curg şiroaie, că o privire blândă îţi poate înfrumuseţa ziua, şi că o mână întinsă în direcţia potrivită îţi poate salva viaţa...
De câţiva ani privesc cum cei ce ar avea cuvintele potrivite, mă tratează cu o tăcere absolută, cum melodiile triste mă fac să plâng şi fără pălmuiala metaforică de rigoare, cum îmi sunt aruncate priviri evazive sau încruntate ce doar îmi accentuează ziua proastă, cum, aflată la pământ, aştept să-mi fie întinsă o mână, dar, în schimb, îmi este întors spatele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu